Nu inteleg de ce in Romania trebuie mereu sa se puna accent pe tot feluri de razboaie ideologice de mare rafinament si inteligenta, cum ar fi: bloggerii sunt niste ratati prosti, ba bloggeri nu sunt niste ratati prosti. Parca intreaga medie scrisa e o mare piata in care se vand ciorapi trei la zece mii.

De ce tot timpul ne axam pe scandaluri care nu au nici cel mai mic sens sau rost sau scop in viata noastra? Nu ajuta nici la cresterea mediei inteligentei pe metrul patrat de internet, nici la scaderea taxelor, nici la alocarea unor fonduri pentru repararea strazilor, la nimic.

Asta ar fi prima problema, ca ne racim gura sau degetele sustinand idei care nu sunt de niciun sprijin pentru comunitatea in care traim – ma refer aici si la asa-zisii jurnalisti a caror editoriale si articole ne ocupa timpul degeaba de cele mai multe ori, si la unii bloggeri care desi au puterea de a influenta numerosi cititori fiind “formatori de opinii”, aleg calea mai netezita de a comenta ce scriu jurnalistii amintiti mai sus (bineinteles, ii judec doar prin prisma furtunei care s-a creat in urma articolului care la urma urmei mi se pare inofensiv, ca nu propaga nicio idee de valoare) – iar a doua problema care o avem e abordarea.

Adica, nu vi se pare nimic in neregula cu punctul de vedere care-l adopta presa cand ataca blogosfera, ca tot unitar? Nu? Atunci lasati-ma sa va zic ce cred eu. Atacurile astea sunt copilaresti si dezinformate. Chiar daca ai citi constant 90% din blogurile din Romania sau cele scrise de romani (ceea ce e imposibil pentru ca traim pe o planeta pe care ziua are 24 de ore) n-ai avea dreptul sa exprimi o parere despre felul in care-si traiesc ei viata offline – asta decat daca ii cunosti, pe cei 90%.

Este absolut reprosabil ca cineva sa generalizeze niste trasaturi despre o comunitate virtuala de bloggeri din care ii citeste pe doar 40, sa zicem. Poate bloggerul respectiv scrie doar retete de gatit pe blogul lui, iar in viata reala e director de creatie la o multinationala. Sau poate detine un restaurant din care obtine un profit marisor si pasiunea lui este gatitul. Este doar un exemplu, pot sa dau mult mai multe dar cred ca ati inteles ideea.

Nu ai dreptul sa ma judeci doar din ce vezi scris aici, sau macar cand faci asta, asuma-ti marja de eroare imensa pe care o poti avea. Mie nu-mi convine, doar fiindca am blog, sa fiu bagat intr-o galeata in care sunt numai onanisti, snobi sau retardati fara ocupatie. Blogurile nu sunt facute numai pentru ca e la moda, sau numai pentru bani, sau numai pentru cele 15 minute de faima.

E un mod de a impartasi ceva – orice – cu alti oameni, de a comunica. De ce e asa blamata chestia asta? Pentru ca nu sunt jurnalist ca sa-mi pot exprima o parere asa cum trebuie ea exprimata, cu profesionalism? Ca individ, ma simt jignit daca vine un strain si-mi pune eticheta pe frunte, doar pentru ca sunt blogger. Poate ca sunt un dobitoc fara idei si linie coerenta.

Sau poate ca sunt un om normal si decent, care are o viata normala si decenta si doar o ocupatie in plus care nu-mi aduce niciun fel de prejudicii. Daca eu am o pasiune pentru reparat ceasuri vechi, o sa te uiti urat la mine? Sau daca-mi place sa cant la clarinet? Sau sa creez lenjerie pentru femei? Problema e ca nu mai exista respect in ziua de astazi, si spun asta cu foarte multa seriozitate, ai o pasiune care nu poti s-o explici cuiva pentru ca n-a experimentat-o iar ala se uita la tine de parca ai fi ultimul jeg de pe pamant, din inaltul cunostintelor sale.