Zicea Neamţu că în realitate nu sunt aşa cum aş părea că sunt după cum şi ce scriu pe blog. Probabil că nu sunt. De fapt cu el nici nu am fost. Nu ştiu de ce , dar ceva mă făcea să fiu mai rezervat. Nu îl simţeam ca o ameninţare , probabil pentru respect […]
După cum te’ai obişnuit, da, tu, doamna din spate care căutai pe Google “Actorii merg în iad” şi nu ştiu cum ai ajuns la mine, n’o să mă apuc direct de subiectul pe care ţi l’am sugerat în titlu, ci deschid mai multe paranteze. Prima e ca să explic de ce nu scriu când nu […]
Văzut, plăcut, recomandat. Adică închideţi odată pagina cu blogu’ meu şi mergeţi să vă uitaţi. Asta dacă nu l’aţi văzut până acum, cred că e vechi. 😀 N’am mai făcut review’uri la filme, da’ hai să încerc, că merită. Pe scara plictiselii (1 înseamnă că mai degrabă ai face pe tine decât să dai pause […]
Să’mi fie ruşine. Ştii de ce? Pentru că a fost nevoie să citesc vreo 5-6 posturi despre revoluţia din 1989 ca să’mi amintesc şi eu ce s’a întâmplat în 22 decembrie acum ăăă…. 18 ani. 18 ani şi o zi, de fapt. Hopa, asta înseamnă că la Realitatea, Antena, Pro & co s’au adunat toţi […]
Gata, s’a trezit monstrul din mine. Moanstra, să nu facem discriminări. Eu cred că ori din cauza faptului că am un fel de boală exotică şi mortală din cauza căreia tremur ca băgată în priză chiar acum (şi am 10 cm de haine pe mine), ori după ce mi’au povestit colegii ce’a mai fost vineri […]
“Da. Chiar trebuie. Du’te şi scrie despre asta. Sau du’te şi citeşte ceva, bloguri, uită’te la TV, uită’te la alţii, orice. Orice. Numai să’ţi umpli capul cu cuvinte care nu sunt ale tale, să’ţi scoţi gândurile astea stupide din cap.” În unele zile, asta fac. Mă prăbuşesc în mine şi devin de un egoism incomensurabil. […]
în România. Cam sumbru, nu? Nici măcar nu sunt om/oamă în toată firea, dar văd şi de la înălţimea de un metru şaiş’şapte cum au dispărut deja din parcuri steguleţele pentru 1 decembrie. Totuşi nu regret că m’am născut şi trăiesc aici. Voi vă daţi seama prin ce experienţe unice trecem noi, românii? Copiii din […]
Don’t worry about me. Me is smart. Am mâzgălit şi inhalat azi patru pagini de cerneală, care sper că se vor concretiza într’un glorios 7 (şapte, cu semnul de vector deasupra, semnul pe care îl urăsc atâta neuronii mei sătui de mate) în catalog, şi asta în timp ce afară începuse să cadă zăpada, dar […]
Dacă ai privilegiul de a trăi, vei plăti pentru asta. Din prima secundă pe care ai trăit’o ca fiinţă umană, începi să dai şi să primeşti tot felul de lucruri, fără să te mai gândeşti sau să observi. Pentru că asta înseamnă să trăieşti în societate, deşi nu tot timpul târgul este corect sau schimbul […]
Buuun. Mă trezesc eu azi de dimineaţă foarte veselă, şi nu’mi dau seama de ce. Cum să nu fiu veselă când am deschis ochii pe la şapte ş’un sfert? Arunc ceva pe mine, dau cu soră’mea de pereţi pentru că ea stătea pur şi simplu şi privea şmecheră cum dorm, în loc să mă trezească, […]