Ispita a plecat!

La urma urmei, vointa mea poate fi dresata intr-atat incat sa nu “indoi” regulile stricte ale moralitatii. 😀 Am rezistat cu stoicism la toate probele, si cand si-a pus capul pe picioarele mele si cand ii ateriza mana din greseala pe pijamaua din satin rosu si m-am abtinut, cand vorbeam de metoda contraceptiva ideala sa fac orice fel de aluzie iar acum rasuflu usurata. Am trecut testul. Desi cred ca e o persoana cruda si sadica care a facut totul intentionat, planuind fiecare “accident” si controlandu-si atent miscarile de strateg agatator.

Am tinut sa consemnez mica victorie pentru ca atunci cand va ajunge acasa, am de gand sa-i spun, elegant, frumos si retinut, ce ganduri mi-au trecut prin cap zilele astea. De ce? Doar asa, ca sa-l chinui si eu un pic cum m-a chinuit si el pe mine. Adica sa-mi povesteasca despre cat de nerabdator era cu fosta prietena, Alina, sa deschida asemenea subiecte si sa scape nepedepsit? Nu, nu.

Acum imi sare de nicaieri o intrebare ingrijoratoare: si daca ar fi stat mai mult?