Si am mai supravietuit un an…

în România.

Cam sumbru, nu? Nici măcar nu sunt om/oamă în toată firea, dar văd şi de la înălţimea de un metru şaiş’şapte cum au dispărut deja din parcuri steguleţele pentru 1 decembrie. Totuşi nu regret că m’am născut şi trăiesc aici. Voi vă daţi seama prin ce experienţe unice trecem noi, românii? Copiii din State sau din Europa (adevărată) nici nu visează să treacă prin atâtea aventuri, nici nu speră să vadă viaţa aşa cum o vedem noi. De aia, atunci când cresc mari, se fac turişti şi pornesc în căutare de senzaţii tari prin sălbăticia de la noi. Ca să se întoarcă fără bagaje şi fără bani, dar cu mai mult chef de viaţa care îi aşteaptă în oraşele lor cu străzi curate şi netede. Eternele reparaţii şi construcţii de la noi, care ne definesc la orice colţ de stradă, în primul rând pentru că treaba e de la bun început făcută de mântuială, în al doilea rând pentru că unchiu’ lu’ prietenu’ lu’ fratele lu’ primar are firmă de construcţii şi l’a ajutat pe edil la teme când era mic. Asta nu se va schimba.

Tanti care mătură în faţa ABC’ului ei şi aruncă praful în stradă, de unde îl vor respira pietonii, pentru că nu e treaba ei. Asta nu se va schimba.

Mersul la picnic cu lăsat de urme pentru o mai rapidă identificare a locurilor de camping, sau formarea prin sedimentare a munţilor de deşeuri lângă ape. Asta nu se va schimba.

Îngrămăditul în vagonul din faţă al tramvaiului, pentru că în spate e ţigani (da, ţigani, nu rromi. e nume de alint) care pute şi pe care nu’i dă nimeni jos, pentru că e mulţi şi violenţi. Asta nu se va schimba.

Profesorii care vorbesc ca un radio stricat, nu aud, nu văd, dictează, dacă n’ai înţeles asta e, fă ore în particular. Dar dacă la test nu faci după metoda tocită, nu iei punctajul. (caz real al unui coleg: problema a rezolvat’o corect, dar proful s’a simţit jignit că a găsit alt mod) Asta nu se va schimba.

Copiatul a tot ce vedem la TV, fie bun, fie rău, numai de dragul de a fi trendy şi cool. A se vedea la 3 din 5 copiii/ adolescenţi/ oameni idioţi. Asta abia începe.

Atitudinea de nepăsare de genul “eu sunt bine, alţii n’au decât să’şi mănânce rudele”. Asta creşte odată cu preţul pantofilor din picioare.

Şi, în final, nemvotezismul. Cui îi pasă de cine conduce România sau de viitorul ţării? Cine stă la coadă ca să voteze? Ei. Chiar m’a impresionat asta. Nu ştiu dacă pe mine m’ar interesa atât, pentru că nu prea avem dintre ce politicieni să alegem. Din moment ce candidează pentru o funcţie înaltă, e logic că nu e “curat”. Ca să ajungi acolo, trebuie să ai PCBR-pile, cunoştinţe, bani, relaţii. Asta nu se va schimba, din contră. “I’m sorry cu regret”, dar de aici mergem tot în jos.

Dar lasă că oricum nu mai durează mult, şi vom distruge Pământul de tot. Aşa că să nu încerce nimeni să schimbe ceva. Aşa e România, ţară frumoasă. “Păcat că’i locuită.”