Requiem for a dream

Văzut, plăcut, recomandat. Adică închideţi odată pagina cu blogu’ meu şi mergeţi să vă uitaţi. Asta dacă nu l’aţi văzut până acum, cred că e vechi. 😀 N’am mai făcut review’uri la filme, da’ hai să încerc, că merită. Pe scara plictiselii (1 înseamnă că mai degrabă ai face pe tine decât să dai pause şi 10 înseamnă că îţi aminteşti doar primele 2 minute), eu, care mă plictisesc repede, îi dau un 4. Că tipul era şi drăguţ. 😀

Ce mi’a plăcut: în primul rând, se joacă bine, dacă nu foarte bine. Între cum arată şi ce aer au actorii la început şi la sfârşit, diferenţă ca de la cer la pământ. Doar se întâmplă multe cu ei în film. În al doilea rând, soundtrackul e wowtastic. Am rămas cu notele alea în cap. În al treilea rând, e bine făcut şi filmarea rulează. Pe deasupra, e şi realist. Şi de cuplu eu m’am îndrăgostit în primele cinci minute. Cum să nu’ţi placă de ei?

Ce nu ştiu sigur dacă mi’a plăcut sau nu: Mesajul e învelit frumos în poveste. Pe măsură ce ajungi la sfârşit te loveşte. (Rimă involuntară aici) Şi cum m’a întrebat Alex, care mi’a dat filmul: “Te’a pus un pic pe gânduri, nu?” Da, am tăcut cam cinci minute, după care l’am pus din nou. Dar tocmai asta e faza cvasi-enervantă. Că vrea să te pună pe gânduri, adică parcă nu e… destul de subtil, destul de bleg. E film care se bagă în viaţa ta, de fapt film tare din cauza asta, pentru că mesajul nu e băgat în seamnă altfel. Simplu, don’t do drugs. De ce? Vezi cum şi’au distrus ăştia viaţa? Da, cuplul ăla superb. Aşa, now go and do drugs, if you still want to.

Ce nu mi’a plăcut: Când am văzut începutul filmului, la şcoală, era gălăgie, etc şi n’am prea înţeles ce vorbeau tipul cu mama lui. Adică nu ştiam că era mama lui. Când m’am uitat acasă a început să’mi pară rău că sunt rude, că se cunosc. Mi s’ar fi părut mai chic poate dacă nu ar fi avut absolut nici o legătură poveştile lor. Desigur, în afară de droguri & stuff. Şi accentul tipului mi se pare un pic cam forţat, sau cel puţin ciudat. Nu ştiu, poate aşa vorbesc ei.

Deci personajele, ca noi toţi, au visele lor, dorinţele lor. Şi apoi sunt prinşi tot mai mult şi se îndepărtează de ele, şi tu, care te’ai uitat la ei de la început, nici nu poţi să spui: Stop it, stop. Ce faci, mă? Ce să mai spun? Bun film, uitaţi’vă. Am menţionat şi că actorul e drăguţ?