Posesiunea e mama prevederii

Statul roman e nostalgic dupa epoca nationalizarilor. Ce mai incolo-ncoace, Ceausescu intorcindu-se in mormint a provocat, potrivit efectului-fluture si principiului actiune-reactiune, regretul mai marilor zilei dupa momentul de glorie al business-urilor adjudecate de comunism. Va fi foarte instructiv, de data asta, sa vezi ministrii democratiei liberale tragind cu icnete la ricsa posesiunilor statului in loc sa-si poata vedea de posesiunile lor. Sincer, in locul lor, ne-am revolta profund.

Cind stai si vezi cum se inmultesc taxele pe locuintele romanilor, pe mincarea lor, pe strazile pe care pasesc, ti-e limpede ca statul, in reveria sa comunistoida, si-a propus sa-ti ia acoperisul de deasupra capului, sa-ti uscheasca ciorba aburinda de sub nas si sa-ti disloce cimentul de sub talpa. In vremurile de trista amintire, procesului astuia ii spunea nationalizare – in viitorul de trista imaginatie ii zice capitalism. Asa s-a pronuntat cindva, indubitabil, imortalul Gambetta.

Dorul statului de fostele sale posesiuni se manifesta fie prin rascumparare, fie prin preluare. In vederea unor afaceri pe termen lung si foarte lung, eventual post-apocaliptic, statul isi cistiga existenta asa cum poate. Ici mai cumpara un teren, colo mai da afara un pensionar, dincolo te pune sa platesti un drum care nu exista, s.a.m.d. Principiul adoptat de statul roman este “Prin noi insine”, nu intimplator sigla unei celebre dinastii monarhice, semn ca presedintele tuturor romanilor citeste cu pasiune cartile unde unii se nasteau cirmaci fara sa doarma cu ancora sub perna.

Imi aduc aminte de felul in care istoria a consemnat venirea stingii la putere in Romania, cind inainte de anii ’50 gindirea de partid romaneasca incerca tot felul de tertipuri pentru a impaca doua sisteme politice incompatibile, monarhia si comunismul. Vrind sa faca trecerea de la democratie la totalitarism convenabila societatii, comunistii nu inchisesera nici bordelurile nici cazinourile, atit doar ca le nationalizasera. Asa se face ca jocurile de noroc erau supravegheate de domni in frac care aveau grija ca cetateanul sa nu devalizeze averea statului aruncind cu zarul in nesimtzire, dupa cum bordelurile erau pline de fruntasi in productie care nu le lasau pe fete sa traga chiulul de la cele 8 ore de program. Absurdul devenise, cu girul statului, normalitate.

Cind era sa incheiem aceasta micro-opinie in coada de peste, citiram ca francezii se declara nemultumiti de incercarea americanilor de-a ocupa Haiti travestiti in echipe umanitare. Sintem gata sa declaram ca si noi cunoastem un caz, in care niste indivizi vor sa ocupe Romania travestiti in Guvern. In corectitudinea ei, decisa sa realizeze flagrantul pina la capat, societatea romaneasca are sa-i lase sa-si vada de treaba.