Am plecat intr-un fel de periplu urban. Nu de dorul ducai ci mai degraba de dorul noutatii. Stiu, v-am zis si v-am batut indeajuns la cap ca Bucurestiul este un oras pe care n-apuci niciodata sa-l descoperi. E multa truda de arheolog aici. Putin din asta si poate si mai mult talent de negociator, o farama de curiozitate si ceva rabdare si exercitiu fizic. Impacheteaza toate astea si esti gata de drum.
Asa am pornit la pas, din nou, prin Capitala. De mers am mers, iar de poposit… ei bine, abia in spatele Pietei Natiunilor Unite, pe strada Apolodor. Dupa cum se povesteste aceasta a facut parte candva din celebrul cartier Uranus, acelasi care in anii ‘70 a intrat sub boldozerele ceausiste pentru a face loc maretei Case a Poporului. Zona de care vorbesc eu insa, a scapat ca prin minune, iar astazi inca se vad vechile case.
Printre ele, pe strada Apolodor, chiar la colt cu strada Operetei si strada Poenaru Bordea, gasim Casa Oprea Soare, construita in stil neoromanesc chiar la inceputul secolului XX pentru Dumitru Oprea Soare, comerciant interbelic de catre arhitectul Petre Antonescu. Casa, confiscata in ’50 de catre autoritatile comuniste si trasformata in restaurant-crama, Restaurantul Bucur (dupa cum si-l amintesc cei mai nostalgici), isi pastreaza si azi arhitectura si sub brand-ul celor de la City Grill si functia. Un indicator mare ne indreapta catre Hanul Berarilor Interbelic, un loc unde se mananca biiiiiine si se bea la fel de biiiiiiine evident, romaneste.
Trecand peste mica straduta de piatra cubica, gasim o casa veche, in stil baroc, care dateaza de la sfarsitul secolului XIX. La parter, Cafeneaua Apolodor pe ale carei geamuri zice ca e acolo inca de la 1898, o mica pravalie-aprozar si o marochinarie unde au cel mai mofturos motan. Mica, cocheta si supravietuitoare…
Am ajuns insa tarziu si se face frig. Mirosul de struguri in teasc si de toamna ma imbie sa accept indemnul celor de la han. Pe zi lumina, promit sa cobor iar si in josul strazii…