Skip to Content

Omul cat traieste invata

Closed
by mai 28, 2019 Fără categorie

nvaţă mai ales din propriile experienţe. Experienţe prin care trece vrând-nevrând. Sunt experienţe prin care vreau să trec “vrând”, chiar dacă am auzit la mulţi care au trecut prin ele că dacă ar putea să dea timpul înapoi, nu s’ar mai uita la filmul ăla, n’ar mai hrăni leii de la zoo, n’ar mai mânca fagure de miere cu albine înăuntru, etc. Eu vreau să văd un film: celebrul 4, 3, 2. Până azi nu eram chiar aşa de înnebunită să’l văd. (Lasă că apare şi pe HBO mai devreme sau mai târziu)

Însă m’a marcat ceva ce s’a petrecut azi la şcoală, între orele 10 şi 12. În mod normal am fi făcut biologie, dacă profa nu ar fi observat că am terminat deja materia şi nu ne’ar fi lăsat să facem ce vrem. Acel “ce vrem” s’a concretizat într’un drum spre amfiteatru (”am fi teatru” :D), unde ne’am înghesuit 3 clase ca să vedem filmul. Eram fericită şi deja mă gândeam ce post drăguţ o să scriu eu despre film şi ce părere am. Păi cum nu? Filmul ia paişpe’ mii de premii, mulţi bloggeri îl critică, eu mai fac mişto de Mungiu şi de cum arăta în poza din ziar, mai văd un teaser, un preview, dira îl laudă, şi eu cum am încredere în gusturile direi abia aşteptam să’l văd.

O mică problemă a fost că nu l’am văzut. La început că uitase o profesoară DVD’ul, apoi că un elev adusese şi el, da’ erau alte filme, apoi a plecat profa după film, timp în care am văzut 15 minute din alt film, apoi vine cu DVD’ul, se strică defectul, nu vedem filmul şi plecăm toţi în treaba noastră. Alea prime 15 minute din celălalt film, care nici nu ştiu cum se numea, m’au convins că e un film ok, filmarea era super, pasaje în fast-forward, mi’au plăcut personajele, muzica era în ritm cu bătăile inimii mele, şi stăteam cu gura căscată ca să prind şi eu un cuvânt din ce se spunea, pentru că era destul de gălăgie. La un moment dat, personajele se droghează. Şi le filmează timp de 3 secunde ochiii, la care li se dilată pupilele. Eu am rămas cu o întrebare: efecte speciale sau drog propriu’zis? Colegii spun că efecte, eu tind să cred că actorii au ales varianta mai fun realistică, nu de alta, ci ca să intre în pielea personajelor.

Şi până la urmă tot nu l’am văzut. Vreau să’l văd! Trebuie să’l găsesc piratat pe undeva, nu? Aveţi cumva vreun link? Please? Nu’mi trebuie rezumatul la el, ci vreau să’l văd cu ochiii mei. (Dacă lăsaţi comment că a fost super-sec şi naşpa, o să vreau şi mai mult)

Şi acum referitor la cititorii mei nefideli. Powered by Google. Cât de româno-cretin trebuie să fii ca să cauţi pe net “massuri cu mos nicolae”, “massuri de mos nicolae”, “mosu nicolae massuri”, “vorbe duh mos nicolae”, să vezi că ajungi tot la mine şi să insişti două zile la rând? Adică, e chiar aşa de greu să fii enervant? E chiar aşa greu să bagi şi tu acolo un “la mulţi ani de sfântu nicolae tuturor şi în special lui nicoleta luciu” şi dupaia două rânduri de “două puncte steluţă”?

Te rog să iei exemplu de la domnişoara (cred) care vrea “BARBIE LA MODA SI FACUT UNGHILE” şi “jocuri sa le facem unghile papusilor”. Ştiţi cum de mi’am dat seama că e aceeaşi persoană? Ghiciţi, e ceva ce ţine de litere lipsă. Apropo de greşeli gramaticale care sar în ochi, tanti Elena Udrea, de care mai auzisem eu pe la Cârcotaşi, dar despre care nu mi’am format nici o părere până acum, din simplul motiv că nu mă interesează, şi’a făcut blog. Am aflat că e blondă. Destul de blondă ca să scrie “într-un” într-un singur cuvânt. Ori a greşit secretara ei, ori e o noncomformistă şi scrie ca mine. (”nici o” despărţit, pentru că regula aia e stupidă) Ţine’o tot aşa, Elena. Hă hă. *Ce înseamnă citatul ăla din latină?* Bun, văd că toate celebrităţile şi politicienii îşi fac blog. Aşa că jur, în faţa monitorului, tastaturii mele noi şi a wordpressului românizat (peste care fac cu delicateţe vulgară pipi), că: dacă îşi face şi BECALI blog, şi hamsterul m

Previous
Next