Na… nu pot sa nu spun!

…si sa recunosc cu mana pe inima! Da, am fost la schimb de carti din Timisoara. Da, m-am simtit mai bine de limita normala! La inceput, nesigura si curioasa apoi din ce in ce mai detasata sfarsind 3 ore jumate de conversatie interesanta, in care nu m-a intrerupt nimeni (si nu s-a intrerupt nimeni, cel putin fara sa-si ceara scuze), nu m-am simtit nici macar o clipa plictisita nici chiar dupa o jumatate de ora de vorbit strict despre pisici si animale de casa!

Nu m-am plictisit vorbind despre carti si mi-am dat seama ce mica sunt in aceasta lume construita din carti si cat mai am de citit – dar trag nadejde ca acest schimb de carti lunar ma va trage un pic de manecuta si ma va mustra de nu pun mana pe carte.

N-am mai avut asa o discutie interesanta de luni de zile, si am prieteni! (adica am avut, acum am mai putini) e bine daca macar glumesc pe tema asta) si trebe sa mai admit ca au fost oameni de nota zece dar citindu-le blogul acum cateva minute imi dau seama ca nici nu se compara cu realitatea! Ce sa mai, oamenii au alt gust cand ii cunosti fata in fata! Si la mai multe intalniri ca am plecat cu 2 carti acasa si cu hotararea nestramutata sa le citesc intr-o luna!