Ieri

Adică acum 27 de minute, mă gândeam, intens şi concentrat. Acuma nu mai ştiu dacă mă gândesc la ceva. Pe mâine azi am de ales, pentru teatru, din orice carte vreau eu, un dialog care mi’a plăcut. Şi mă gândeam că nu am nici un dialog preferat. Mi’e aşa de somn, că aproape dorm pe tastatură. Şi aşa nu vreau să mă culc, de parcă nu mă mai trezesc niciodată.

Şi mi’am amintit cum am cumpărat azi după şcoală 8 pateuri micuţe cu un sos roşu. Trebuiau să fie calde şi să aibă gust de pizza, şi nu trebuiau să coste atâta sau să se termine aşa de repede. Şi pe deasupra vânzătoarea s’a şi uitat urât la mine când am întrebat’o dacă ne dă o roabă sau ceva în care să le cărăm, că erau grele. Sunt aproape singură acasă, pentru că ai mei îşi aniversează pe aiurea al nuştiucâtelea an de căsătorie. Şi habar n’am de ce am scris postul ăsta.

Cred că, dacă aş vrea, l’aş putea face mai puţin sec sau aş putea să’i dau un sens. Ce păcat că nu vreau… Somn uşor, vise plăcute, spammerii să te sărute. Iarăşi o idee ne’originală. Ideea cu gustul amar al linkurilor care o să’ţi rămână în gură dupaia. Lasă că şterg eu postul ăsta dimineaţă. Pe bune. Dar până atunci, să văd dacă îl citeşte cineva. Ce idee stupidă…

Şi se pare că nu l’am mai şters. 🙂