Casa mea este un spatiu tare placut. Plasata in zona centrala, pe o strada cu tei, case, banci, cofetaria cea mai buna din Timisoara, restaurant chinezesc emancipat si foarte prosper, langa o piata care se zice ca ar fi cea mai mare din Timisoara, cu biserica in fata careia tot romanul scuipa seminte, fumeaza tigari si mananca shaorme asteptand firul. Sau tramvaiul. Sau vreun taxi in zile cu ploaie.
Imi place la casa mea ca are gradina in spate. In gradina am trei caisi care tocmai au inflorit si sper sa nu vina frigul sa pierd pretioasa cultura de caise din vara, un visin din care facem compot de visine si un cires razlet care n-a crescut mai mult de 10 cm in ultimii 3 ani. Dar imi place.
Cum as putea uita de vita-de-vie care ne-a oferit toamna trecuta peste 50 de litri de vin? Avem si trandafiri pe cararea cu marmura si pietris alb pe care eu insami, cu truda, am construit-o pentru ca oamenii sa nu se murdareasca pe talpile scumpe daca vor sa faca o plimbare prin curte. Mai avem si bujori, flori de toamna, flori de primavara, ghiocei si zambile, dar floarea care a inregistrat cea mai mare expansiune de-a lungul timpului este Manecuta Maicii Domnului, nume de calibru regionalistic aflat de prin partile Dornestiului.
Floarea aceasta parfumeaza toata gradina in diminetile de vara si poate fi folosita cu succes in scop decorativ, dar nu daca te ocupi cu uscarea florilor. Daca nu ai parte de aroma acestei flori agatatoare intodeauna poti intui ce a gatit chinezul in seara asta. Cainele care-si duce existenta fericit in spatele curtii comunica intotdeauna cand e vorba de intrusi precum pisici straine si zgomote suspecte, seara cu ceilalti caini, din dreapta si stanga casei mele.
Pisicul isi pastreaza conditia fizica (pentru ca tine mult la felul in care arata) pazind deasemenea, fortareata si ducand lupte grecoromane cu alte pisici si iesind cu rupturi de ligamente incrucisate si zgarieturi pe botic din aceste ofensive solicitante. Daca am izola cu sticla terasa din spatele casei, am putea deschide un mic cafe-bar-carturestian foarte profitabil. Daca privesti casa de pe strada, din fata, vei crede ca este una foarte mica. Dar are o adancime mare si mai multe camere decat iti poti imagina.
Bucataria este de cel putin trei ori mai mare decat o bucatarie standard de bloc. Avem doua bai, deci niciodata nu ne certam pe chiuveta, cada, dus sau alte facilitati – poate doar dimineata, pentru ca eu si mama ne demachiem in aceeasi baie. Ca sa ajungi la camera mea treci de bucatarie, 2 alte camere si 1 baie – urcand. Si nici atunci nu ai vazut decat o parte – restul ramanand de dragul misterului, neafisate.
Pe partea unde soarele nu prea priveste, se mai afla mansarda (o camera nelocuita, fara parchet), camara, pivnita formata din doua camere si garajul, asa cum ne place noua sa-i spunem. Camera care trebuia sa fie garaj a fost transformata in spatiu de inchiriat, asa ca sa nu te sperii daca vezi o agentie de turism la parterul casei mele.
Camerele sunt mari, te poti antrena pentru rezistenta pe spatiul oferit de sufragerie, scari, bucatarie. Imi plac multe lucruri din casa mea. Imi place ca dormitorul are un pat dublu in care incap patru persoane, imi plac oglinzile inalte, biblioteca din camera mea (care vine si ea la pachet de cate doua – am doua biblioteci lipite una de cealalta). Aproape tot ce se afla in casa mea este la dublu. Doua oglinzi mari.
Doua lazi cu asternuturi de pat. Doua dulapuri la mine, doua in dormitor. Doua birouri la mine in camera. Canapea dubla cu coltar in sufragerie. Doua imprimante identice canon, dintre care una e stricata. Doua imprimante neidentice, hp si ?… una mai veche. Doua lampi de birou, in doua camere diferite.
Am numarat ceasurile din casa. Numar par, patru. Patru surse de citit pe biroul calculatorului in momentul de fata, patru mouse-uri, patru celulare, dintre care doua nefunctionabile. Doua deodorante pe noptiera de oglinda, doua creme hidratante, doua telecomenzi sus, doua mese de bucatarie, doua televizoare, doua calculatoare. Cred ca ati inteles ideea. Imi place casa mea si nu as schimba-o pentru nimic in lume.
Numai ca trebuie…