Cum sunt eu?

Zicea Neamţu că în realitate nu sunt aşa cum aş părea că sunt după cum şi ce scriu pe blog.

Probabil că nu sunt. De fapt cu el nici nu am fost. Nu ştiu de ce , dar ceva mă făcea să fiu mai rezervat. Nu îl simţeam ca o ameninţare , probabil pentru respect eram mai rezervat. Uneori mă ia gura pe dinainte şi să nu-l supăr sau să nu-l fac se simtă prost. Şi să mă simt şi eu la fel de prost.

Dar cum sunt eu de fel în viaţa de zi cu zi? Păi să vă zică profesorii mei din liceu. Diriga din generală , dar şi cea din liceu. Să vă zică profa de chimie , să zică şi cea de engleză , dar mai ales cea de economie şi psihologie (predă mai multe , femeie deşteaptă…foarte).

Să vă zică foştii colegi cum eram şi , normal , cum sunt. Sunt un vorbăreţ , un “al dracului”. Întorc vorba , nu întorc obrazul , însă evit scandalurile mari. Bătaia e pentru boxeri , wrestleri. Oamenii îşi pot rezolva şi altfel problemele. De exemplu, ca mine , să nu-ţi tacă gura până nu îţi dă dreptate.

Să vă zică ţăranii mei de la fotbal. Nu scapă unu fără să primească o urlătură de la mine în timpul jocului. Sunt un veşnic nemulţumit , deci , şi un veşnic mîncător de… seminţe.

Să vă zică şi actualii colegi. Nu toţi. Nu am vorbit cu toţii. De fapt am vorbit , dar doar pentru a saluta. Mulţi au zis că vorbesc prea repede , dar şi prea mult.

Am mai zis că sunt un om care mă adaptez greu , care stau în banca mea până îi urmăresc bine pe toţi , până văd ce fel de oameni sunt. Dar şi pentru că sunt un timid , la început. Dar cum trece timpul eu îmi revin. Devin omul care sunt de fel.

Deci , de ce sunt aşa pe blog? Adică acid , cu tupeu , “vorbăreţ”. Pentru că simt că-l cunosc , simt că ştiu ce vreau de la el , de la blog. Pentru că simt că mica comunitate mă înţelege , mă şi respectă. Nu pot scrie pe blog articole de iubire , de sentimentalisme , de amoruri pierdute sau despre eşecurile în viaţă. Nu pot scrie ceva care să întristeze , prin natura vorbelor mele. Nu pot. Şi nici nu vreau.