Am o rugaminte la voi! Uitati-va inca o data la fotografia de mai sus si spuneti-mi ce vedeti. Unii probabil imi vor spune ca e un rasarit, altii ca e un apus. Si acum ne izbim de teoria paharului care e pe jumatate plin sau pe jumatate gol. Depinde din ce unghi privim lucrurile. Iar acest fapt ne diferentiaza, putand fi sceptici sau optimisti.

Cam acelasi lucru se aplica si in cazul fotografiei. Eu vad un rasarit. Sunt optimist. Cat despre pahar, cred doar ca reflecta starea sa actuala. Sunt realist.

Din punctul meu de vedere, oricum am privi, va exista un cerc vicios al neintelegerii care nu ne va oferi niciodata satisfactie deplina. Si vom putea iesi din el avand doar perspective. De asta, atunci cand suntem impinsi inafara zonei noastre de confort, perspectivele joaca un rol deosebit de important, fiind un declansator puternic.

M-am decis sa scriu aceste randuri, parasind o clipa nisa mea, pentru cei care refuza in continuare sa priveasca lucrurile si din alte unghiuri, diferite fata de cele pe care si le-au autoimpus si cu care, din nefericire, ne-am obisnuit. Avem nevoie de mentalitati pozitive si optimiste in jurul nostru. Sau de oameni ce cred in ei, care isi urmeaza visele si lupta sa le transforme in realitate, oricat de absurzi ar fi considerati.

Dar revenind la fotografia de mai sus, este exact ceea ce vedeti. Este ceea ce simtiti, ce va transmite. Si nu ce spun teoriile. Astea sunt lucrurile care conteaza. Darul perspectivei pe care il avem cu totii este dependent de darul perseverentei. In timp ce veti incerca sa schimbati sau sa imbunatatiti ceea ce este si sa stabiliti ce ar putea fi va veti intalni cu campionii mediocritatii care nu isi vor dori sa se conformeze cu parerile voastre. Cu siguranta.

Ne lipseste curajul, curajul de a sparge bariere si tipare, de a ne autodepasi. Avem nevoie de curaj pentru a putea porni intr-o noua directie unde cei mai puternici aliati, pasiunea, speranta, viziunea, optimismul, pot fi considerati neimportanti daca nu vom sti sa le apreciem adevarata valoare. Insa ele sunt valori ce ar trebui sa ne defineasca, pe fiecare in parte, dar care stau mai mult sau mai putin ascunse in ochii, inimele si mintile noastre.

Thomas Jefferson, al treilea presedinte al Statelor Unite, obisnuia sa spuna in discursurile sale “Cu cat muncesc mai tare, cu atat mai mult noroc se pare ca am.” Si are dreptate. Adica cel putin in cazul meu, se aplica. Si m-as bucura sa-mi spuna cat mai multi dintre voi asta. Imi doresc sa ma bucur…