Cadou pentru tata

Ziua lui tata… Milioane de telefoane la prieteni, la rude, la colege nebăgate în seamă până în momentul nevoii, zile întregi de căutat pe Google “Ce cadou să îi iau lui tata?”, intrebări subtile, lungi alergări prin tot oraşul (care apropo, devine mic şi gol când ai nevoie disperată de ceva). O adevarată muncă. Un adevărat chin.

Până la urmă tot netul e cel mai tare. Găsesc o pereche de adidasi tari şi mă entuziasmez imediat, „O să fie încântat. Pe la noi prin magazine nu am văzut aşa ceva.” Probleme şi cu data venirii comenzii, pun ceva lei în plus pentru curierat rapid (nu mai aştept poşta), dar sunt bucuroasă. E un cadou căutat din greu şi abia aştept reacţia. Aleg cea mai fumoasă plasă, îi fac şi o felicitare, îl ascund bine ca să nu îl vadă înaintea zilei măreţe.

Şi a venit reacţia. Mai bine de atât nu aşteptam. Tata a fost încântat, de ce să mint? Eu mai puţin. Soră’sa din Constanţa îi aduce aceeaşi pereche de adidasi nike, acelaşi semn albastru, acelaşi model de talpă. Identici. Dureros. De necrezut chiar. Nici nu mă gândisem la asta. De ce are mall la 5 minute distanţă? Oricum, tata a apreciat felicitarea. Măcar atât.