Bla bla’uri

Intrebare care incepe sa ma enerveze, asa ca o arunc aici si scap de ea:

Oare autorii si poetii pe care ii invatam si comentam la scoala s’au gandit ca asa va fi interpretata opera lor? Ma refer la faptul ca atunci cand facem comentariu scoatem atatea simboluri si aproapre orice cuvant reprezinta altceva. Daca saracul poet a pus un vers acolo doar pentru ca suna bine, mergea cu restul si rima?

Of course, fiecare poezie are tema, mesaj, etc. dar in “Amintiri din copilarie”, atunci cand Nica si varu’sau arunca bolovanul pe casa si caprele Irinucai, fug si ii prinde apoi o furtuna, neaparat e vorba despre o razbunare divina? De o atentionare a naturii care vede ca ei au depasit limitele? Eu nu prea cred. Creanga si’a povestit copilaria sincer, si cu partile bune si cu cele rele. Nu s’a hiperbolizat intr’atata incat sa fie centru’ universului. Ironia cu care prezinta intamplarile chiar nu merge cu descantecul MIIIISTIC al copilului din “Dupa melci”, care a tulburat linistea publica echilibrul naturii. Daca e asa, inseamna ca Nica si’a semnat condamnarea la moarte inca de pe vremea cand omora mustele cu …. aaa… ceaslovul si manca smantana de la prins. You’re doomed, Creanga. Muahahahaha! 😀