Am profitat de weekendul liber si mi-am facut putina ordine prin laptop. Am rasfoit folderele si am dat peste cateva poze care m-au determinat sa scriu randurile astea.

M-a apucat rasul cand am vazut pozele din primul an din laboratoarele de chimie, unde mai mult ne prosteam decat invatam. Sau din al doilea an din amfiteatrele facultatii de geografie. Apoi am dat peste albumul cu fotografiile din practica, de prin Cheile Dobrogei sau din Parcul Natural Putna-Vrancea. Si mi-am amintit de cantarile lui Mache la chitara si de focul de tabara unde ne ingramadeam pana dimineata.

Apoi am mai crescut. Am absolvit facultatea, m-am inscris la master si am inceput sa dezvolt tot felul de proiecte. Acum mi se par destul de departe momentele alea. Dar au fost frumoase si ma bucur ca cei cinci ani de facultate m-au ajutat sa devin un tip echilibrat si cu ambitii puternice. Nu stiu daca e doar meritul facultatii, al studiilor sau al unor profesori faini coordonati acum de Laura Comanescu, un decan foarte simpatic si devotat, insa stiu ca si ele au o contributie importanta.

Cred ca daca m-ar pune cineva sa dau un sfat acum celor care incep astazi aceasta etapa importanta si foarte frumoasa din viata lor, le-as spune sa profite de fiecare minut din viata de student. I-as incuraja sa experimenteze pana isi gasesc adevarata pasiune, sa-si fixeze ambitii indraznete si sa lupte pentru ele. Le-as recomanda sa se implice in cat mai multe activitati extra-scolare, in ONG-uri, sa participe la conferinte si workshopuri sau fel de fel de competitii studentesti. Poate ca la un moment dat ele vor fi mai importante decat facultatea in sine.

Trec zi de zi pe la Universitate, insa astazi voi privi cu nostalgie chipurile emotionate ale proaspetilor studenti care vor misuna prin pasajul de la metrou sau pe la fantana. Dar ma incearca si un entuziasm subit. Eu azi am predat oficial stafeta, dar sper si vreau sa cred ca noile generatii se vor zbate sa schimbe ceva.