….eram in Timisoara si urma sa plecam intr-o excursie in Franta cu clasa. Era pe la jumatatea-spre-sfarsit a lunii august, urma sa stam pana cand incepe scoala. Cand am ajuns acolo, francezii erau niste oameni albastrii, pe care ii vedeam extrem de nefericiti dintr-un anume motiv pe care noi trebuia sa il reparam.

Ultima asezare omeneasca pe care am vazut-o era la o casa imensa intr-un parc, unde stateau francezii. Am mers mai departe, si ca si cum filmul ar fi fost dat very fast forward, am ajuns in cateva secunde unde trebuia sa stam. Era un hotel curat si simplu. M-am uitat pe geam si era soare iar eu ma simteam bine. Linistita.

Afara, pe o raza de cativa kilometrii erau numai fabrici. Parese ca eram intr-o zona industriala. Totul era in nuante de gri. Fum, substante toxice, poluare si un cer alb. Desi eram intr-un loc care arata groaznic, ma simteam oarecum fericita. Departe de casa, de tot pentru cateva saptamani… Simteam ca in sfarsit ma voi linisti.

Apoi stateam intinsa pe pat cu cineva. Eram doar prieteni. Si-a pus capul pe umarul meu si m-am inmuiat. Apoi mi-a luat mana intr-a lui, pe masura ce eu eram din ce in ce mai surprinsa. Pana la urma si-a facut curaj si m-a sarutat, trecand usor peste mine si dezbracandu-ma. A intrat cineva, mi-am tras cearsaful pe mine si am inceput sa rad. El mi-a zis sa-mi dau cearsaful inapoi jos. Eu i-am zis ca va trebui sa lucreze din nou pentru asta.

Pana la urma nu ne-a pasat daca am continuat sau nu pentru ca ne simteam bine unul cu altul si asa si puteam sa mai asteptam. Apoi el a plecat si eu ma simteam si contemplam deplinatatea fericirii mele uitandu-ma la uzina din fata hotelului, poleita de soare. Simteam ca am gasit raspunsul la mahnirile mele.

Dupa un timp am incercat sa il caut dar ma evita si nu il gaseam, ii simteam tot timpul absenta. Vroiam doar sa vorbesc cu el si ma intrebam ce poate sa opreasca un om de la o simpla discutie? Faptul ca ma tinea pe tusa, indecisa, nerezolvata, puzzled fara sa stiu daca ar trebui sa astept sau sa trec peste ma innebunea.

Imi amintesc foarte clar ca in vis aveam aceleasi ganduri si senzatii ca in realitate pentru ca spre sfarsitul visului mi-am dat seama ca exact lucrul asta ma va face nefericita restul excursiei si poate mult timp dupa-aceea. Daca nu se intamplase sa fiu fericita pentru cateva momente, nu as fi fost nefericita acum. Apoi m-am trezit.

P.S.: Nu te voi mai cauta de acum inainte oricum rezultatul e acelasi ca si atunci cand nu as face-o.