Via PerezHilton.com
Trailer complet, proaspat:
De mult n-am mai vazut un film asa de bun ca Thank You For Smoking (2005) in regia lui Jason Reitman (care are in portofoliu filme ca Juno sau Up in the Air). Tematica este una vesnica: batalie dintre companiile producatoare de tutun si politicienii care militeaza impotriva fumatului – prezentata cu o satira fina.
Protagonistul filmului este Nick Naylor (interpretat de Aaron Eckhart), purtatorul de cuvant a unei mega-companii de produse de pufait, care transmite un mesaj ambiguu despre fumat (nu spune sa fumezi dar te indeamna sa iei o decizie proprie despre fumat) si in acelasi timp incearca sa fie un model pentru fiul sau “in dezvoltare” (interpretat de Cameron Bright). Filmul ne da o idee despre cele petrecute in spatele fatadei, atat in lumea industriei de tutun cat si in lumea senatului american.
Thank You for Smoking este unul dintre putinele filme vazute de mine in ultima vreme despre care pot spune ca e bun.
(PS: Urmeaza sa ma uit la Idiocracy)
James Francis Cameron este un regizor celebru, renumit pentru filme despre extraterestrii, roboti sau aisberguri. Dupa cel mai recent film regizat de el Cameron si-a primit steaua pe Aleea Faimei (Walk of Fame) din Hollywood.
Multi cinefili sustin insa ca ultimul film regizat de el nu este chiar cea mai buna opera a sa si ca ar fi meritat aceasta recunostinta pentru alte opere semnate de el. Sa vedem deci cele mai renumite filme la care a contribuit acest cineast de origine canadiana.
I. Piranha II – The Spawning (1981)
A fost primul film regizat de el, dupa ce a colaborat la realizarea efectelor speciale din prima parte. In timpul lucrarilor Cameron s-a certat cu producatorul Ovidio Assonitis si a renuntat la post-productie, filmul fiind re-editat dupa gustul producatorului – in detrimentul succesului, I might add. Filmul a devenit, totusi, un clasic de categoria B (C, D, E, … Z?)
II. The Terminator (1984)
Filmul care l-a facut pe Arnold ” I’ll Be Back” Schwarzenegger un popular actor de filme de actiune a avut un buget microscopic fata de productiile actuale de acelasi calibru (6.4 milioane USD). Cameron l-a ales initial pe O. J. Simpson pentru rolul organismului cibernetic ucigas (si ar fi trebuit sa manance din carnea mortilor) dar producatorii au spus ca actorul-sportiv are fata prea simpatica pentru a juca rolul unui ucigas (asta inainte de a fi judecat pentru omor). Cameron si-a imaginat un Terminator cu fata de Lance Henriksen, dar nici aceasta varianta n-a fost cea finala: rolul a fost castigat de Arnold care a vrut de fapt rolul lui Kyle Reese.
III. Rambo: First Blood Part II (1985)
James Cameron a lucrat simultan la mai multe scenarii: pe langa The Terminator lucra si la o continuare a filmului Alien (1979) si Rambo (1982). Scenariul filmului Rambo II a fost ulterior preluat de Sylvester Stallone. Cameron spune ca el a scris scenele de actiune, iar linia politica a fost realizata de Sly.
IV. Aliens (1986)
Aliens este unul dintre cele mai bune filme de actiune / SF / horror. In 1979 Ridley Scott a socat publicul cu un extraterestru feroce cu trasaturi de insecta si cu sange de acid, iar in 1986 Cameron a facut un pas inainte: a imaginat o intreaga societate de extraterestrii, asemanatoare cu furnicile sau albinele, cu regina cu tot – regina care a fost ucisa de Ellen Ripley, intruchipata de Sigourney Weaver.
Regina extraterestra a fost realizata de Stan Winston , legendarul realizator de efecte speciale, care ne-a mai speriat cu personaje ca Predator sau virusul extraterestru din clasicul The Thing.
V. The Abyss (1989)
The Abyss este filmul in care Cameron a reusit sa uneasca cele trei pasiuni ale sale: marea, extraterestrii si vehiculele uriase din metal. Povestea filmului se bazeaza pe o nuvela scrisa de el in timpul liceului, in care protagonistii – o echipa de prospectori in cautare de titei – dau peste o civilizatie avansata la fundul marii.
Filmul a avut un buget de 41 milioane USD, cheltuit in principal pentru realizarea partii grafice revolutionare (efectele in care tentaculul format din apa de mare se plimba curios pe holurile habitaclului au fost refolosite la realizarea T1000 din T2). Nu degeaba: filmul a castigat un Oscar pentru cele mai bune efecte vizuale.
VI. Terminator 2: Judgement Day (1991)
De obicei continuarea unui film de succes nu e la fel de bun ca originalul. Ei bine, in cazul T2 situatia nu e asta: Cameron a realizat un film de un succes rasunator, arhetipul filmului modern de actiune, transformandu-l pe Schwarzenegger intr-un personaj iconic a culturii populare – mai ales cand el a spus, cu accentul sau austriac, “Hasta la vista, baby!”. Efectele vizuale au fost realizate de acelasi Stan Winston si recompensate cu un premiu Oscar.
VII. True Lies (1994)
Iata un film realizat de Cameron care nu are nici extraterestri, nici monstri metalici, nici un pic de stiintifico-fantastic. True Lies este remake-ul filmului francez La Totale! – si cea mai buna parodie James Bond a tuturor timpurilor cu explozii uriase, teroristi arabi, 71 de morti si un striptease efectuat de Jamie Lee Curtis. Rolul nevestei ar fi fost dat actritei Jodie Foster, dar ea a ales s-o interpreteze pe Nell.
VIII. Titanic (1997)
Inca un film iconic realizat de Cameron. Tehnologia folosita la realizarea filmului a fost revolutionara: inregistrarile subacvatice realizate la epava vaporului-monstru Titanic au fost facute cu camere de luat vederi 3D dezvoltate de Cameron si fratele sau. Filmul a fost realizat dintr-un buget urias, de 200 milioane USD, dar a avut si incasari pe masura: 1.8 miliarde USD, cele mai mari incasari din istoria cinematografiei. Munca echipei realizatoare a fost rasplatita cu 11 premii Oscar.
IX. Avatar (2009)
Nu e nimic de zis despre acest film pe care sa nu le fi zis altii in ultimele zile.
Deci, dupa parerea voastra, care este cel mai bun film realizat de James Cameron? Care este filmul pentru care ar fi meritat o stea pe Walk of Fame? Votati mai jos:
(Foto: Wikipedia)





(Via ComingSoon.net)
Prima parte n-a fost un film cu prea multa solicitare pentru materia cenusie dar a insemnat o ora jumate de destindere si deconectare pentru mine. Astept partea a doua
Trailerul de mai sus prevesteste un film de actiune oldskool – multe explozii, multe focuri de arma, distractie pe cinste, cu o distributie generoasa. Abia astept…
Vineri seara am avut ocazia sa urmaresc – in sfarsit – filmul Repo! The Genetic Opera pe marile ecrane, insotit de un sunet Dolby Digital in sala 5 a cinematografului Hollywood Multiplex Oradera.
Rezervat biletul prin telefon (desi nu era cazul), spalat pe fata, la subsuoare si pe picioare ca orice om civilizat, plecat la cinema.
Am ajung cu 1/2 de ora inainte de inceputul filmului, am avut deci ocazia sa consum si o felie de pizza Carnivora la Pizzeria Lotus (printre cele mai bune pe care le-am mancat in ultima vreme), dupa care da-i la film.
Sala 5 in H. Multiplex este una destul de mica. Si asa doar cele 3 randuri din spate aveau un oarecare grad de ocupare – total 8 persoane, din care eu si sotia insemnam 2, restul erau niste persoane care, dupa umila mea parere – habar n-aveau la ce film si-au luat bilete.
Filmul a inceput cu un inevitabil calup publicitar (am avut ocazia sa urmaresc pe marile ecrane niste fructe-vampiri care consumau cu placere sucurile Granini), dupa care niste trailere, ca doar am platit sa vad filmul, de ce sa nu incaseze firma si din publicitare…
In rest ce sa zic: filmul a fost la fel de bun pe cat ma asteptam, sunetul a fost de calitate (desi volumul a fost prea redus), restul publicului n-a urlat prea tare. A fost o seara reusita, gen (vorba lui eCostin).
Repo! The Genetic Opera a fost singurul film din anul trecut pe care chiar AM VRUT sa-l vad la cinema. Evident, e un film “independent” – adica nu e facut de vre-un studio gigant din Hollywood – si e unul recomandat doar persoanelor de peste 18 ani (desi vezi mai multi morti daca te uiti la stirile de seara).
Va fi odata ca niciodata o lume intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat (cica prin 2056). Populatia lumii va fi decimata de o boala numita “organ failure”, adica cedarea neasteptata a organelor interne. Solutia la aceasta problema o ofera antreprenorul Rotti Largo in forma unor organe de schimb – pe bani, bineinteles. Cum majoritatea nu au bani pentru organele sanatoare oferite de GeneCo (compania lui Rotti), el inventeaza o forma de finantare (adica credit) pentru organe. Iar toti cei imprumutati ar face mai bine sa-si plateasca ratele la timp – daca nu, cosmarul numit “Recuperatorul” (Repo Man), acest chirurg-asasin ii va ajunge din urma si va recupera…
Povestea filmului este una mai putin obisnuita. Nu e vorba neaparat de o poveste comerciala – fiind vorba de un film independent – dar nu este una rasunatoare.
Ceea ce este cel mai notabil in cazul acestui film este coloana sonora.
Actorii care interpreteaza diversele roluri in film (Terrance Zdunich, Alexa Vega, Anthony Stuart Head, Paul Sorvino) chiar sunt cei care canta. Sau cantaretii din distibutia filmului (Sarah Brightman, Nivek Ogre) chiar joaca, si chiar foarte bine…
Filmul este un SF… dar nu exagerat de SF.
Filmul este unul de groaza… dar nu exagerat, desi unele scene sunt chiar demne de un slasher din anii 1980.
Filmul este un musical… excelent, mai ales pentru cei cu inclinatii de rocker si o pasiune pentru muzica instrumentala de calitate.
Filmul este un MUST SEE pentru toti cei care s-au saturat de jegul comercial care se scurge non stop din studiourile din Hollywood.
Daca esti curios, poti asculta coloana sonora a filmului aici. Dar acest film este unul (primul de ani de zile) de care pot sa spun cu mana pe inima: merita vazut (dar mai ales ascultat) la cinema.
Repo! The Genetic Opera va putea fi vazut din 7 august la Hollywood Multiplex.
La prima vedere parerea mea despre acest film a fost: bolnav. Si cam asa si este.
Protagonistul filmului este Nick West, un pierde-vara drogat, dornic de senzatii tari. Prietena sa – o fetita tipica de bani gata, plictisita de viata sa – accepta sa petreaca cu el niste clipe de neuitat intr-un spital de nebuni dezafectat, clipe intarite si de o cantitate oarecare de LSD.
Iubaretii gasesc un scaun misterios (arata ca un scaun electric) intr-una dintre camere – ea se aseaza in scaun… si de aici incep problemele. Nu se stie daca e o viziune din cauza drogurilor sau intr-adevar o forta supranaturala malefica… dar fata o vedem sfasiata la un moment dat, iar pe Nick – ulterior – in casa de nebuni.
Dupa 4 ani de “vacanta” medicul il convinge pe Nick sa se intoarca in spitalul parasit – cu scopul de a-i studia problema mentala. El accepta – si incep problemele.
In timp ce ma uitam la film mi-am adus aminte de filmul de groasa clasic semnat de maestrul Clive Barker: Hellraiser. Ca si acela, si acest film e recomandat doar persoanelor cu varsta peste 18 ani, cu nervii puternici si cu stomacul la locul lui.
Filmul este semnat de regizorul britanic Adam Mason. Il recomand tuturor iubitorilor de filme de groaza, mai ales pentru fanii slasherelor. Fiind un film britanic, ii lipseste comercialitatea productiilor din Hollywood.
Criza de inspiratie?
David Fincher, regizorul castigator a mai multor premii Oscar pentru “Strania poveste a lui Benjamin Button” – si renumit pentru filme ca Fight Club, Zodiac, The Game, Se7en si preferatul meu personal, Alien 3 - s-a decis sa transpuna pe film povestea de succes a retelei de socializare Facebook.
Hmmm…
Nu neg ca povestea portalului de socializare ar putea fi una interesanta… dar nu ma asteptam la un asemenea pseudo-documentar din partea persoanei responsabile pentru “the first rule of the Fight Club is…”. La fel de surprins am fost si cand am auzit ca Ridley Scott (tatal filmului Cyberpunk) discuta cu Hasbro despre un film Monopoly (ceea ce ar putea fi doar un zvon, dar cine stie).
Ramane de vazut daca voi fi sau nu dezamagit de unul dintre regizorii mei preferati.