In prima parte a istoriografiei satanistice am scris despre cum s-a transformat puterea malefica a naturii intr-un singur personaj numit Satana. Acum sa vedem cum a devenit el inamicul lui Dumnezeu.
Totul a inceput cand un grup de ingeri si-au exprimat dezacordul cu Divinitatea Suprema. Din acest conflict s-a nascut un razboi care – dupa ce a fost castigat de Dumnezeu, arhanghelul Mihai si ceilalti – a dus la expulzarea rebelilor din Rai. Printre ei se afla si cel mai cunoscut, fostul arhanghel Lucifer (sau Iblis in religia islamica).
Lumea noastra este de atunci – conform religiilor – campul de lupta a fortelor supreme. Scopul celor doua forte este sa puna stapanire pe cat mai multe suflete omenesti: Lucifer le directioneaza catre Iad, Dumnezeu catre Rai. Dumnezeu este ajutat in lupta sa de ingerii si arhanghelii lui, iar Lucifer de demoni (termen care provine din greaca antica, insemnand “spirit” / δαίμων / ).
Sa sarim un pic in timp – de la razboiul divin dinaintea creatiei omului si pana la Evul Mediu, in care Biserica a avut cea mai mare influenta pe viata omenirii.
In aceea vreme tot ce a fost contrar doctrinei bisericesti (vezi dogma) a fost declarat lucratura diavolului, erezie, magie si a fost exterminat scurt si fara mila. Mii de oameni care si-au permis erezia de a fi inteligenti au ars pe rug in timpul inchizitiei in numele adevarului suprem bisericesc impietrit. In aceasta perioada s-a asociat conceptul Satanei si cel al cunoasterii si a stiintei.
Si intr-adevar: Satana reprezinta ceea ce este cel mai mare inamic al Bisericii -atentie, nu a religiei sau a credintei! – cunostintele.
Cel care stie nu are nevoie de credinta – credinta aceea oarba care i-a permis unei institutii atat de depasite ca Biserica (fie ea catolica, ortodoxa, protestanta, baptista sau de orice alt fel, crescuta din crestinism) sa supravietuiasca timp de mii de ani.
Cei care au preferat sa stie in loc sa creada s-au adunat, s-au organizat, astfel au luat nastere organizatiile secrete ca Francmasoneria, Rosicrucienii, Iluminatii si altii care au refuzat sa se conformeze regulilor bisericesti care au avut menirea sa tina omenirea intr-o stare fara dorinta de a cunoaste (pentru ca un om subinteligent e mai usor de manipulat). Iar Biserica la randul ei i-a declarat cu cea mai mare placere eretici si satanisti.
Oare tot asa l-au considerat ulterior si pe Macedonski, poetul si prozatorul roman care a scris in “Imn la Satan” urmatoarele randuri:
Satan, fermecător Satan, proteu ce eşti ascuns în toate,
În iadul tău primesc să ard, fiindcă altfel nu se poate;
Te-ador, Satan, fiindcă tu eşti zâmbet, rază şi coloare,
EÅŸti cugetări ÅŸi eÅŸti simÅ£iri, eÅŸti aur, vin, cântare, floare, –
EÅŸti tot ce e ispititor: plasticităţi de corpuri goale, –
Åži zbor spre cer ÅŸi voluptăţi ce sunt titanice răscoale…
O! singur zeu, fiindcă rău — iar răul singur este forţă –
Al tău e-ntregul Univers, plecat sub sabie ÅŸi torţă…
… si pe Eminescu la fel pentru cea mai memorabila opera a sa, Luceafarul?
Dar nu numai oamenii de stiinta au fost considerati satanisti in aceea vreme. Au mai fost oameni care au avut credinta in zeii stravechi a naturii – numiti actualmente adeptii religiilor neopagane. Aceste persoane au fost considerati inamicii crestinismului, declarati scurt vrajitoare, adeptii Satanei, supusi inchizitiei si arsi pe rug. Totul in numele lui Dumnezeu…
E de mirare ca “adeptii Satanei” au reusit totusi sa ilumineze mintile populatiei (dar – din pacate – n-au reusit cu mintile tuturor) dupa aceste actiuni sangeroase si nemiloare din partea Bisericii Bunului Dumnezeu a carui Fiu a murit pentru iertarea pacatelor noastre… dar nu inainte de a fi ispitit de aceeasi Satana!
Dar sa lasam deoparte istoria. In urmatoarea parte voi scrie despre Satana moderna si de adeptii lui.
Related posts:
