Archive for the ‘Cugetari’ Category

Ţi-a luat tăticul BMW X6?

February 17th, 2010

Codul Rutier în vigoare prevede penalizarea cu 2 puncte a ÅŸoferilor care folosesc telefonul mobil fără handsfree în timp ce conduc – din acest lucru eu înÅ£eleg că vorbitul la telefon fără handsfree în timp ce conduci este interzis.

Această regulă este una dintre cele pe care le consider foarte bune în Codul Rutier, regulă menită să salveze vieÅ£i – a ta, domnule ÅŸofer, ÅŸi a celor pe care nu le calci din neatenÅ£ie. Dar regula asta este încălcată de mai toÅ£i conducătorii auto, inclusiv a “domnilor” ofiÅ£eri ÅŸi subofiÅ£eri de poliÅ£ie aflaÅ£i la volanul maÅŸinilor din dotare.

Şoferache! Ţi-a luat tăticul X6? Ţi-a luat şi permis să-ţi poţi face de cap pe şoselele oraşului? Şi ce, nu i-au mai rămas bani de handsfree? Sau pur şi simplu nu te duce perechea aia de neuroni pe care le numeşti creier destul cât să descifrezi tainele mistice a folosirii acestor dispozitive?

(Sursa foto)

THC vs. cafeină vs. nicotină

February 12th, 2010

Din câte am citit, THC (Delta-9-tetrahydrocannabinol, agentul oh so activ din marijuana) nu cauzează dependenţă fiziologică (spre deosebire de drogurile grele ca heroina, cocaina sau opiul). Dependenţa este mai degrabă una psihologică: consumatorul de ganja devine dependent de cum se simte după ce fumează o doză, sentiment care dispare după maxim două zile (cam atât durează până dispare THC-ul din organism).

Dacă nu-şi consumă doza omul devine iritabil, simte că-i lipseşte ceva, se enervează şi crede că nu se va putea simţi bine fără doza sa zilnică de fum relaxant.

Hmmm… mi se pare mie sau tocmai am descris mai sus ceea ce simte un fumător sau un dependent de cafeină?

În altă ordine de idei:

Republica cehă permite posesia a până la 15 grame de marijuana ÅŸi creÅŸterea a maxim 5 plante de marijuana fără a fi caz penal – posesia acestor cantităţi înseamnă contravenÅ£ie ÅŸi se plăteÅŸte o amendă relativ mică pentru săvârÅŸirea sa.

Un exemplu de urmat. Legalize!

ViaÅ£a în 4 sticle…

February 12th, 2010

The Jilted Generation…

January 29th, 2010

Cândva eu eram viitorul. Cândva visam la anul 2000…

Anul 2000 a trecut. Acum suntem în 2010.

Unde sunt maşinile zburătoare? Unde sunt roboţii? Unde sunt staţiile spaţiale? Dar teleportarea? Unde mi-e casa inteligentă, unde mi-e prânzul într-o pastilă?

Unde mi-e viitorul?

Daca tot exista tricouri cu Ché Guevara…

January 29th, 2010

Viva la evolución

(via)

Trei prinţese

January 27th, 2010

Jasmine din Aladdin

Albă ca Zăpada

Scufiţa Roşie

S-au cam schimbat vremurile, nu-i aÅŸa?

Suntem niste oi.

October 15th, 2009

Azi, ca si in orice alta zi, am iesit de la servici pe la ora 17:00, mi-am facut cumparaturile cotidiene si m-am dus – impreuna cu mai multi concetateni de-ai mei – spre prima statie de tramvai din zona. Pana sa ajung la statia de tramvai s-a facut 5 si un sfert.

Tocmai cand am ajuns in statie pleca un tramvai cu inscriptia “Spre depou” pe el. Apoi a venit altul (in circa 10 minute), dar a avut aceeasi inscriptie. Cand a venit si al treilea tramvai deja incepeam sa ma bucur – dupamasa de azi a fost una ploioasa si cu vant puternic, taios si rece. Dar tramvaiul respectiv avea si el – ati ghicit – inscriptia de “spredepou” pe el – nu s-a oprit in statie, nu si-a luat calatorii.

Abia al patrulea tramvai a fost cel care ne-a luat pe noi toti (pana atunci ne-am adunat vre-o 20-25 de oi oameni) din statie. M-am uitat la ceas: a fost ora 17:50, deci am petrecut peste 30 de minute in atmosfera (ne)placuta a statiei de tramvai, asteptand un mijloc de transport supraaglomerat si care pute.

Problema cu transportul public romanesc (si cu CFR-ul de altfel) este ca-si considera calatorii niste fraieri, animale care se pot transporta in orice fel de conditii, cu orice intarzieri – stimatul public calator s-a obisnuit sa nu se planga pentru conditii (nu ca ar avea la cine) si sa plateasca pentru un serviciu eratic si de proasta calitate.

Dragi romani, suntem niste oi. Sau boi. Sistemul isi bate joc de noi pentru ca ii permitem.

Noi suntem de vina – nu politicienii, nu parlamentarii, nu vatmanii sau soferii de autobuz – pentru situatia in care se afla tara.

Mesaj pentru ipocriti

October 7th, 2009

Am primit linkul la aceste filmulete prin Twitter, prin @newdada. Am ascultat textul si sunt complet de acord cu aceste vorbe. Ascultati toti si luati aminte.

YouTube Preview Image YouTube Preview Image

Parerea mea despre manifestul “Noi vrem respect”

October 2nd, 2009

* Noi nu ne facem, de obicei, auziţi.

Foarte rau. Poporul care nu stie cum sa-si exprime parerea pozitiva sau negativa despre guvernul care il conduce, chiar si daca e prin revolte sau executii, isi merita soarta.

* Noi nu ieşim în faţă.

Ii impingem in fata pe cei cu vocea cea mai tare, cu gura cea mai mare. Pacat ca ei, desi vorbesc mult si tare, nu spun nimic.

* Noi ducem, în tăcere, România în spate.

Da. Suntem niste oi.

* Noi mergem la spital cu teama că e ultimul drum.

In Japonia medicul de familie nu primeste salar cat timp unul dintre pacientii sai este bolnav.

* Noi suntem mereu pândiţi de moarte pe şoselele groazei.

Tot noi suntem si cei care provocam accidente mortale – ca e usor sa dai vina pe conditii…

* Noi vedem cum şcoala românească se prăbuşeste.

Aici n-am ce comenta…

* Noi trăim, după o viaţă de muncă, umilinţa bătrâneţii în sărăcie.

Si asta va fi si mai rau. Sistemul public de pensii nu va mai trai mult…

* Noi ne naştem cu şpagă şi murim cu ea.

Tot noi suntem si cei care acceptam spaga de la ceilalti. Integritate 0…

* Noi vedem cum justiţia îi scapă mereu pe şmecheri.

Vezi mai sus. Spaga, atentii, interese… integritate 0.

* Noi suntem cei abandonaţi de politicienii care au grijă doar de ei.

Tot noi i-am ales, tot noi i-am trimis in pozitiile respective…

* Noi nu mai avem încredere în aceşti oameni care s-au obişnuit să ne mintă.

… dar tot ii votam si ii ajutam sa ne fure inca 4-5 ani!

* Noi suntem speriaţi de lipsa lor de viziune, de voinţă şi de cracter.

Tot noi suntem cei care nu avem viziune, vointa si caracter destul ca sa le luam locul.

* Noi ne simţim în pericol.

… si ne plangem in loc sa facem ceva.

* Noi trebuie să rupem tăcerea.

… dar tot degeaba, pentru ca prin vorbe nu se rezolva nimic.

* Noi trebuie să ducem România înainte.

Cine duce caruta inainte? Taranul sau boul? Suntem oare pregatiti de rolul unui bou de povara?

* Noi nu vrem funcţii şi nici putere.

Fiecare individ din care este compusa societatea viseaza la functie, putere – adica la o imbucatura din ciolan.

* Noi nu cerem nimic.

Nici nu trebuie. Vremea cererilor a trecut. Acum e timpul sa REVENDICAM!

Atat am avut de spus despre acest manifest lansat de trustul Realitatea. A, si un citat la sfarsit:

People should not be afraid of their governments. Governments should be afraid of their people.

(Poporului n-ar trebui sa-i fie frica de guvernul sau. Guvernului ar trebui sa-i fie frica de popor)

(Alan Moore, din cartea de benzi desenate V for Vendetta)

Cum e cu E-urile?

September 30th, 2009

In primul rand ia sa vedem ce sunt acele E-uri, inscriptionate pe ambalajele produselor alimentare pe care le consumam in fiecare zi:

Aditivul alimentar (cunoscuţi în limbaj uzual şi ca E-uri) reprezintă orice substanţă naturală sau chimică care nu este consumată ca aliment in sine şi nu este folosită ca ingredient constituent al unui aliment, care are sau nu valoare nutritiva şi care se adaugă intenţionat, cu un scop tehnologic (incluzând modificări organoleptice) în timpul producerii, procesării, preparării, tratării, împachetării, ambalării, transportului, stocării, sau în timpul altei modificări aplicate unui aliment, devenind un component sau afectând într-un fel sau altul caracteristicile alimentelor.

(Wikipedia)

Sistemul de codificare a aditivilor permisi in Europa a fost elaborat sa nu incurce mai rau consumatorii prin traducerea (deseori gresita) sau afisarea fara traducere a denumirilor destul de complicate a aditivilor din produsele alimentare.

Dupa codurile “E”, aditivii se pot clasifica in felul urmator:

  • E100 – E181: Coloranti
  • E200 – E285 si E1105: Conservanti
  • E300 – E340: Antioxidanti
  • E322, E400 – E499 si E1400 – E1451: Emulgatori, agenti de ingrosare
  • E550 – E572: Agenti anticoagulare
  • E600 – E650: Intaritori / intensificatori de arome
  • E900 – E910: Produse folosite pentru glazurare, finisare
  • E420, E421 si E950 – E970: Indulcitori

Majoritatea aditivilor nu au nici un efect negativ asupra organismului uman. Unele insa (ca de exemplu E102, colorantul galben Tatrazina care a fost asociat cu hiperactivitatea la copii) au fost depistate ca fiind daunatoare si au fost interzise.

Tatrazina (E102) a fost aditivul din cauza caruia presa a bagat o sperietura zdravana in consumatorul de rand. De atunci lumea este speriata de toate E-urile, de toti aditivii.

Acest lucru a avut doua efecte de termen lung, ambele privind marketingul produselor alimentare:

  • aparitia produselor “premium” fara aditivi care, datorita termenului mult mai mic de expirare (numit “shelf life” de catre specialisti) au un pret mai ridicat
  • producatorii au renuntat la folosirea codificarii Exxx a aditivilor, folosind mai degraba denumirea completa a aditivului

Daca vrei sa mananci sau sa bei alimente fara aditivi nu te mai uita dupa codurile cu E pe ambalajul lor – probabil nu vei gasi nici un asemenea cod. In schimb daca vezi denumiri lungi de chimicale (chrysoine resorcinol in loc de E103 pe inghetata de capsuni sau indigotine in loc de E132 pe cel cu afine) sa stii ca vei manca E-uri, chiar si daca nu se numesc asa.

Lista tuturor codurilor E se gaseste aici.